Geolocalizarea prin măsurarea nivelului de lumina este o tehnica de monitorizare relativ recenta. Folosita inițial pentru specii marine, a căpătat popularitate pentru monitorizarea speciilor de păsări migratoare de dimensiuni mici (Silvy, 2012). Geolocatoarele au un senzor electronic de lumina prin care înregistrează nivelul de lumina într-un moment prede1nit, iar uneori senzori de temperatura, presiune, accelerometru etc. Datele sunt arhivate on board sau pot fi transmite prin uplink sau radio daca dispozitivele sunt mai mari si au surse de energie mai puternice. Dispozitivele sunt de dimensiuni mici, pot avea sub 2 grame si se pot monta lipite sau tip rucsac (Bridge et al., 2011). Dispozitivele care au si senzori de presiune pot fi implantate (de exemplu, pentru pești).
Metoda principala de localizare este “threshold” (metoda pragurilor), care înregistrează momentele de răsărit si apus, după care raportează datele la valorile speci1ce 1ecarei zone de pe glob. O alta metoda este ”template 1t ” care măsoară forma tranziției luminii între răsărit si apus. Astfel, aceasta necesita o perioada completa de observatii, nu numai în doua momente ale zilei ca la metoda “threshold” (Bridge 2013). Erorile spațiale produse de geolocatoare sunt mult mai mari decât la celelalte sisteme, în medie de circa 150 km, iar prelucrarea si calibrarea datelor necesită cunoștințe speciale (Silvy, 2012).
Costurile echipamentelor sunt mici, dar necesita recuperarea acestora daca nu sunt prevăzute cu sisteme de transmisie date. Este o metoda utila pentru studiul migrațiilor la specii de dimensiuni mici.
Bibliografie:
- Bridge ES, Thorup K, Bowlin MS, Chilson PB, Diehl RH, Fléron RW, Hartl P, Kays R, Kelly JF, Robinson WD. Technology on the move: recent and forthcoming innovations for tracking migratory birds. Bioscience. 2011; 61(9):689–698.
- Silvy, N. J. (2012). The Wildlife Techniques Manual: Volume 1: Research. Volume 2: Management 2-vol. Set: The Johns Hopkins University Press